Pre-precampania electorală

Caricatura - Electoratul si politicaMai sunt câteva luni până ce vom intra în campania electorală propriu-zisă, întotdeauna mai sunt doar câteva luni până vom intra în campanie. Acum suntem deci în „precampania electorală”, care este expresia ce desemnează la români perioada de dinainte de campania electorală.
Într-o formă atât de clară, deși este specific ”democratică”, nu există decât la români. Este o expresie relativ recentă, deși vine din tradiția și înclinația tradițională a poporului român spre trăncăneală superficială și leorbăială zgomotoasă. În afară de campania electorală propriu-zisă, timpul politic (pentru că există și așa ceva, de ce nu?!) mai cuprinde campania preelectorală și campania pre-preelectorală, pentru opoziție, și campania antielectorală, pentru putere.

Citeste mai departe: Pre-precampania electorală pe anonimus.ro
Anunțuri

„O naţiune trebuie să fie fertilă, capabilă să-şi asigure viitorul”

Mahmoud AhmadinejadCu toate că liderii Iranului – este bine ştiut! – sunt nişte oameni foarte ”răi” care vor război atunci când …sunt ameninţaţi cu războiul, este demn de reţinut poate că tocmai aceşti conducători au o viziune asupra viitorului poporului lor.
Liderii europeni ai ”statelor democrate” au o imagine asupra celor pe care îi conduc în termeni de număr de voturi, electorat, forţă de muncă, grupuri de interese, minorităţi şi majorităţi. De cele mai multe ori, poporul este privit ca un număr de unităţi economice, consumatori şi producători, a căror interese trebuie cât de cât satisfăcute pentru obţinerea unui alt mandat. Când aceste unităţi economice nu mai pot susţine economia, inima şi motorul ”sistemului democratic”, din cauza insuficienţei a lor, ei sunt, pur şi simplu, înlocuiţi, prin importul altor astfel de unităţi economice consumatoare şi producătoare. Acest fenomen se numeşte emigraţie.
Citeste mai departe: „O naţiune trebuie să fie fertilă, capabilă să-şi asigure viitorul” pe anonimus.ro

Deşteaptă-te române şi schimbă-ţi imnul!

Unul dintre primele lucruri pe care le-ar face românii după ce şi-ar învăţa imnul naţional (lucru foarte greu de făcut) şi l-ar şi urma, adică s-ar deştepta (aproape imposibil), ar trebui să fie schimbarea imnului.
După cea mai obiectivă definiţie, care se găseşte într-un obiectiv şi sintetic dictionar, imnul este un cântec solemn. În definiţie intră expresii precum “simbol”, “preamărire”, “solemnitate”, “dedicaţie”, “unicitate”. Cu greu vreuna dintre expresiile acestea pot fi puse în legătură cu actualul imn naţional al României.
«Deşteaptă-te române» are, într-adevâr, câteva expresii “tari”, care i-au adus consacrarea şi care au fost reţinute, motiv pentru care a fost ales imn naţional în 1989. Probabil că, în afară de prima strofă, niciun “revoluţionar” nu mai ştia decât doar despre ce e vorba pe ici pe colo în melodia aceasta, dar au fost atraşi doar de câteva expresii, precum “barbarii de tirani” şi “cruzii tăi duşmani”. Alegerea a fost conjucturală, cum conjucturală a fost şi compoziţia, pe când un imn trebuie să fie peren, atemporal, să nu se refere la o epocă anume. (mai mult…)

Adevarata actualitate

Mihai EminescuNe propunem, într-un mod contradictoriu, la prima vedere, să fim de o mare actualitate politică în ceea ce se va afla scris aici. Dar asta nevorbind nici despre ultimele sondaje, nici despre necesitatea de a participa la alegeri, nici despre plagiatul lui Ponta, nici despre “lovitura de stat”, suferinţele democraţiei sau sau ale statului de drept sau oricare alt subiect considerat de impact în aşa-zisa viaţă politică românească. Pentru că avem convingerea (nepropunându-ne să fim originali, ba dimpotrivă) că toate acestea nu contează. Nu contează nici măcar cine va “conduce” în viitor România, atât timp cât ţara se va depopula în continuarea, România se va vinde în continuare, se va adânci în statutul său de colonie, se va afunda în datorii şi mai mari şi va rămâne o piaţă de desfacere. Iar acestea sunt lucrurile importante… despre care nu vorbeşte nimeni. Cât de corupt moral sau fizic este Ponta sau Băsescu, Videanu sau Năstase, când au dreptate unii sau alţii în puncte diferite, cât de vinovaţi sunt sau au fost unii sau alţii ieri sau azi, acestea sunt detalii care ne încarcă zilele şi ne fac să pierdem din vedere ansamblul şi esenţialul. De fapt, credem că acesta este chiar rolul lor.
De cea mai mare actualitate este altceva. Parte din această actualitate devastatoare este redat în ceea ce scria Mihai Eminescu în urmă cu exact 133 de ani. Articolul se numeşte «Reacţiunea» şi a fost publicat de Mihai Eminescu în ziarul conservator «Timpul», ediţia din 22 iulie 1880.
Citeste mai departe: Adevarata actualitate pe anonimus.ro

Ion Ilievici isi tot lansează ultimele volume

Ion Iliescu…Asta cu puțin noroc pentru noi! Pe când moartea se găsește, ba pe la partid, ba pe la Casa Poporului, măi dragă sau animalule (după caz), Ion Iliescu, președintele de oroare al PSD și fostul președinte de orori (printre care Mineriada este numai una) al României, bântuie prin țară în stare vie, dar din categoria decedaților.
El își lansează ultimele volume din viața sa neîntreruptă care a tratat, de data asta, pentru diversitate, pescuitul…Nu! Nu este adevărat! A tratat tot Revoluția și politica, pentru că relicva nu mai are alte pasiuni în viață, de la tinerețe, pân’ la bătrânețe. Ultima victimă a fost orașul Oltenița, unde Iliescu și-a re-relansat pe 16 iulie 2013 cărțile ”Fragmente de viaţă şi istorie trăită” şi ”Ion Iliescu-Om şi Lider”. Trebuie să fi făcut ceva la viața ta ca să poți să scrii o carte despre tine ca ”om și lider”. Ion Iliescu a făcut orice…
Citeste mai departe: Ion Ilievici isi tot lanseaza ultimele volume pe anonimus.ro

Adolf Hitler, un alt discurs, o altă chemare la pace

La 10 luni de la începutul războiului, la 19 iulie 1940, Adolf Hitler cheamă Marea Britanie, în special, la pace, dar cheamă şi la sfârşitul războiului, pentru care nu găseşte niciun motiv de a fi continuat: „În acest moment, mă simt obligat în faţa conştiinţei mele să fac un apel la raţiune din partea Angliei. Nu văd niciun motiv pentru care am forţa continuarea acestui război. Regret sacrificiile care sunt cerute. Vreau să-mi cruţ propriul popor.”
Apeluri de acest gen presară cel de-Al Doilea Război Mondial, dar istoricii oficiali ai învingătorilor au ales întotdeauna să le ignore sau să le minimalizeze. Au subliniat însă, în acelaşi timp, până la gradul în care au devenit certitudini, ceea ce pot părea, în cel mai bun caz, doar presupunerile sau speculaţiile lor asupra măsurii în care Hitler şi-a dorit războiul şi s-a pregătit pentru război.
Ar putea părea departe de imaginea de ”criminal” şi ”tiran sângeros” un om care deplânge „tragedia pentru milioane de oameni”. „Totuşi, nu voi avea conştiinţa încărcată pentru lucrurile care vor urma.”
Câteva întrebări doar de bun simţ pot distruge însă oricând temelia construcţiei acestei viziuni unice asupra ultimului război mondial promovată de istoriografia contemporană:
De ce de cealaltă parte lipsesc astfel de declaraţii, afirmaţii şi minimă preocupare pentru pace, ba dimpotrivă? (mai mult…)

Decalogul dupa Ceausescu (I)

Nicolae Ceauşescu în celulă la 94 de ani. Tovarăşul a solicitat o şedintă de lucru. Masa e plină de proiecte şi planuri, analize şi prognoze, dar şi câteva aperitive. Toate tacămurile sunt aurii, semn al batjocurii gardienilor, care nu vor să îl creadă pe moşneag că nu a mâncat niciodată din tacâmuri de aur.
În închisoarea secretă, de fapt, căsuţa care serveşte de închisoare, înainte Elena era păzită de două femei, dar cele două posturile au fost desfiinţate pentru reducerea cheltuielilor. Nu se justificau. Şi apoi Elena trebuia să moară odată şi odată, şi atunci de ce să nu anticipezi şi să prognozezi corect cheltuielile, precum în realul capitalism?!
La masă se aşează cei doi bătrâni, păziţi de cei doi gardieni care fac tura de zi, singurul public şi popor căruia lui Ceauşescu îi este îngăduit să i se mai adreseze.
Citeste mai departe: Decalogul dupa Ceausescu pe anonimus.ro

Odă micului dobitoc II

Radu TudorMicul dobitoc democratic “ştie să vorbească”. Asta este prima şi singura dovadă pe care trebuie să o facă. Este vorba despre o asemenea obligaţie echivalentă cu atribuţiile stabilite prin fişa postului. Astfel, analistul cosmopolit care se găseşte în studioul de televiziune pentru a discuta oarece chestiuni politice sau “transpolitice” nu se poate limita atunci când evenimenţialul îl va ataca cu vreo problematică economică, financiară, de mediu sau orice altceva. El nu poate fi luat prin surprindere. Produce instantaneu opinii a căror valabilitate şi validitate sunt incontestabile.
Ciudăţenia cea mai mare dintre toate este că, cu tot inopinantul situaţiei, nu i se întâmplă niciodată să greşească. Este pregătit pentru… orice. Nu există nici politician, nici analist care să retracteze. Nu! Ei pot avea “precizări”, “nuanţări” sau “explicaţii”, şi asta doar pentru a fi înţeleşi pe deplin.
Citeste mai departe: Oda micului dobitoc II pe anonimus.ro

Odă micului dobitoc I

Micul dobitoc democratic prima dată face afirmaţii şi apoi nu se străduieşte deloc să le demonstreze. El a fost scăldat de când era şi mai mic în mii de teorii generale şi ştie. Ăsta e chiar primul lucru care se poate spune despre el. El ştie! Atât! Iubeşte cuvintele cele mai greu de pronunţat şi expresiile cele mai elaborate. Simte câte o tresărire, o fericire interioară greu de egalat ori de câte ori are ocazia să le pronunţe, cuvintele, sau să elaboreze instant, la ocazii, aşa-zisele demonstraţii. Şi dacă situaţia nu îi permite să le folosească… „La dracu cu această întreagă realitate atotstăpânitoare, dar atât de nepotrivită!”… îşi spune micul dobitoc într-un ungher al minţii sale care manifesta cândva un dram de inteligenţă şi “glagorie” de bun simţ moşnenită, probabil de la bunici. El este gata să schimbe realitatea, întrega realitate, pentru uzul unui termen elevat sau pentru parcursul liniar al unei teorii generale şi generoase, “proprietate privată”. Iar când povestea îl suscită… l-ai pierdut.
Pentru că totul şi toate sunt o poveste pentru dânsul. Asta, bineînţeles, înainte ca destinul să fi impus, la un anumit moment dat, prezenţa sa. El e primul care obiectivează şi tocmai de aceea trebuie să fie acolo, în studioul de televiziune sau în faţa calculatorului.
Citeste mai departe: Oda micului dobitoc I pe anonimus.ro

Ce-am facut?!

Constantin TanaseAproape că pare de domeniul paranormalului, dar Constantin Tănase nu era nici profet, şi nici măcar analist politic care să se îndeletnicească cu predicţiile… În urmă cu peste 70 de ani se întâmpla că, în tradiţia hazului de necaz şi în stilul inconfundabil, face ceea ce astăzi s-ar putea numi o radiografie a societăţii româneşti de… astăzi. Cineva spunea că acest cuplet este “descurajant de actual”. Într-adevăr, descrie ireproşabil situaţia noastră: inflaţie şi sărăcie, corupţie şi vânzarea ţării, pribegia în străinătate, crizele, deprecierea leului şi creşterea taxelor şi impozitelor, sforăraia şi minciunile politicienilor, abundenţa de vedete… Anii ’30 în România, 2010 în România. Ce-am făcut?

„Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!
Şi cu asta ce-am făcut?

Citeste mai departe: Ce-am făcut?! pe anonimus.ro

Imperiul salbaticiei

Captain AmericaNu am înţeles niciodată “măreţia Americii”, atât de proslăvită astăzi mai ales de aşa-zisa clasa politică românească şi intelectuali, şi nici nu am să o înţeleg vreodată. Nu pot spune că nu am avut o perioadă de naivitate (lungă), în care am împărtăşit adevărata idolatrie faţă de SUA care a existat şi mai există încă în România, ajutat de acelaşi senzualism care ne conduce aproape întreaga „viaţă publică”. Dar acum nu pot decât să constat, într-un mod cât se poate de raţional, cred eu, că toată “măreţia”, tot “binele” şi “frumosul” îi sunt date ţării astea de nişte oameni extrem de superficiali.
Statele Unite ale Americiii au, într-adevăr, cea mai puternică economie din lume (încă), au cele mai lungi reţele de drumuri şi căi ferate, au zgârie-nori şi imense parcuri de distracţie, au industrie şi cele mai mari aeroporturi din lume. Americanii au cele mai multe maşini, telefoane, frigidere, televizoare, aparate video, maşini de spălat vase şi cuptoare cu microunde dintre toate popoarele.
„Este cea mai bogată ţară din lume” şi „americanii au de toate”, acestea sunt prejudecăţile “tradiţionale” româneşti în legătură cu “etalonul civilizaţiei democratice”.
Citeste mai departe: Imperiul salbaticiei pe anonimus.ro

In loc de Holocaust

Refugiați din Basarabia

Refugiați din Basarabia

3 iulie 1940 este considerată ultima zi a retragerii armatei şi administraţiei române din Basarabia şi Bucovina de Nord.
Pe 28 iunie, România a primit un ultimatum din partea Uniunii Sovietice prin care se cerea evacuarea administraţiei civile şi a armatei române de pe teritoriul dintre Prut şi Nistru, cunoscut ca Basarabia, şi din partea nordică a regiunii Bucovina. În cazul în care retragerea nu s-ar fi făcut în termenul impus, de patru zile, România era ameninţată cu războiul. Din cauza presiunilor conjugate ruso-germane, administraţia şi armata române s-au retras în grabă, pentru a evita războiul. Aceste evenimente s-au petrecut în contextul geopolitic în care, prin pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, Germania şi URSS îşi împărţiseră sfere de influenţă teritorială în Europa Răsăriteană.
Pe tot parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial, fapte rele au existat de ambele tabere, evreii fiind cei care le-au provocat pe cele ale celei de-a doua tabere, românii.

Însă, precum cea mai deplânsă dramă a celui de-Al Doilea Război Mondial a ajuns să fie Holocaustul, precum cele mai cunoscute evenimente ale războiului pentru români au ajuns să fie pogromurile, singurul eveniment comemorat din perioda retragerii armatei române din Basarabia a ajuns sa fie ”pogromul de la Iaşi”. Dar care a fost dimensiunea pogromului asupra românilor din Basarabia şi Bucovina de Nord?
Citeste mai departe: In loc de Holocaust pe anonimus.ro

Calugarul in flacari

Malcolm Browne, un fotograf de 30 de ani din New York care fusese trimis în Vietnam de către agenţia de ştiri «Associated Press», a primit un telefon prin care i se comunica că a doua zi dimineaţă trebuie să fie într-o anume intersecţie din Saigon deoarece ceva important avea să se întâmple.
Următoarea zi, pe 10 iunie 1963, era la locul indicat împreună cu David Halberstam, un reporter de la «New York Times», când o maşină a oprit şi 3 sau 4 călugări au ieşit din ea. Unul dintre ei, Thich Quang Duc, s-a aşezat jos în poziţia de lotus cu o cutie de chibrite în mână în timp ce ceilalţi turnau benzină pe el. În timp ce ardea, călugărul nu a scos niciun sunet şi nu a mişcat niciun muşchi. Atât de puternică îi era autodisciplina. Protestul călugărului era privit de 500 de martori care se adunaseră acolo.
Citeste mai departe: Calugarul in flacari pe anonimus.ro

Parlamentul rusinii si ironiile ”democratice”

După un referendum prin care poporul s-a exprimat cu peste 75% pentru un parlament unicameral şi cu peste 85% pentru mai puţini parlamentari, am avut alegeri generale care ne-au adus peste 100 de parlamentari în plus. Dar o asemenea ”ironie democratică” nu a fost niciodată valorificată de către analiştii politici cei mai fini.

Pe când noii ”constituanţi” resping voinţa populară departe de Constituţie, iar ”liberalul” Petre Roman spune că „poporul s-a pronunţat greşit, s-a pronunţat în afara Constituţiei”, avem primul bilanţ, pentru primele şase luni de mandat parlamentar.

Citeste mai departe: Parlamentul rusinii si ironiile „democratice” pe anonimus.ro

28 iunie, o zi controversata pentru Gagauzia

Dovedind o lipsă crasă de cunoştinţe istorice, care nu a putut fi umbrită decât de prostie şi politicianism, Mihail Formuzal, başcanul Găgăuziei, regiune autonomă din sudul Republicii Moldova, a proclamat ziua de 28 iunie drept „ziua eliberării de regimul fascist al lui Ion Antonescu“.
Este astfel sărbătorită ziua de 28 iunie 1940, când trupele sovietice, după două note ultimative adresate României, au invadat şi ocupat Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. Pentru başcanul Găgăuziei atunci armata sovietică i-a eliberat pe găgăuzi de „regimul fascist al lui Ion Antonescu”, deşi cel de-al treilea mareşal al României nu a devenit preşedinte al Consiliului de Miniştri decât câteva luni mai târziu.
Citeste mai departe: 28 iunie, o zi controversata pentru Gagauzia pe anonimus.ro

Babele şi ţara

„Erau toate trei pe uliţă, în Boholţ… Le-am întrebat scurt: ‘Doamnelor, iubiţi România?’ Una dintre ele mi-a răspuns fără menajamente: ‘Doamnă, e ca şi cum m-ai întreba dacă o iubesc pe mama! Păi oricât de curvă şi beţivă ar hi, e mama, cum păcatele noastre să n-o iubim?’ Intervine în forţă şi a doua dintre ele: ‘Le-am zis şi la copchii: mă, cu ţara asta-i ca cu mama. Când trage să moară nu vă duceţi la vecina că îi mai frumoasă şi sănătoasă! Staţi acasă şi faceţi-o bine!’ A treia, zâmbeşte cald: ‘Noi, ca babele, ne dăm sfătoase cu părerea! Important e să ne rugăm să înlesnească Dumnezău Draguţu drumul oamenilor buni spre frâiele ţării. Oamenilor care o iubesc de-adevăratelea! Mai mult nu ne tribe acum!’ Şi îşi fac toate trei cruce, cu speranţa că există cineva care le rânduie, cu rost, pe toate!” (Fotografie: Mihai Sin) Sursa: tarafagarasului.eu

Ziua internationala a zilelor internationale

Ziua internationala a somnuluiDe o vreme încoace fiecare zi e o zi internaţională a, pentru sau împotriva ceva. Dacă nu e mondială, e europeană, şi dacă nu e europeană, e naţională. Nu poate să treacă zi de la Dumnezeu care să fie… aşa… lipsită de semnificaţie. De câţiva ani, după ONU, care a fixat tot felul de zile, la vremea lui, vine şi Bruxelles-ul, care nu iartă nimic din ce a rămas “descoperit”: păsări, parcuri, gătit şi alimentaţie… Asta în efortul de a construi o «identitate europeană».
Aşa se face că în fiecare zi ar trebui să aniversăm, sărbătorim, comemorăm, deplângem, avertizăm, ne bucurăm şi ne întristăm la comandă pentru de toate. Sunt dedicate zile aproape tuturor organelor corpului omenesc (plâmâni, inimă, rinichi), sunt deplânse şi se luptă pentru o zi împotriva tuturor bolilor şi maladiilor (cancer, SIDA, sifilis, schizofrenie), toate categoriile sociale şi profesionale au zilele lor, toate categoriile de vârstă, câteva specii de animale, păsările, copacii…
Citeste mai departe: Ziua internationala a zilelor internationale pe anonimus.ro

Blocul meu e mai deștept decât toţi politicienii

Românii sunt sensibilizați de o vreme încoace pe toți peretii, ușile și gardurile de către Acțiunea 2012 cu privire la faptul că ”Basarabia e România”. Campania se numește ”Blocul meu cunoaște adevărul” și își propune informarea populației urbane privind adevărul istoric.
Totuși, abțibildurile lipite de voluntarii acestei organizații au făcut din blocurile românilor, prin aceste cunoștințe dobândite, niște clădiri mult mai deștepte decât toată clasa politică românească din ultimii 20 de ani. Și asta este o certitudine.
„Blocul meu cunoaște istorie, blocul meu știe adevărul: BASARABIA e ROMÂNIA!”, așa spun cei care au desfășurat această acțiune. Este totuși un lucru pe care populația ar trebui să îl afle din partea celor cărora le-au încredințat soarta țării, și nu din partea… blocurilor. În schimb, politicienii nu sunt capabili de nicio unire, ci doar de dezbinare: de stânga și de dreapta; portocalie, roșie, galbenă sau albastră; de putere și de opoziție; și, cel mai adesea, după interese personale sau de grup. Și asta este o altă certitudine, așa cum faptul că Basarabia este România… nu poate fi în prezent.
Citeste mai departe: Blocul meu e mai destept decat toti politicienii pe anonimus.ro

Fetiţa şi vulturul

Există, într-adevăr, anumite fotografii care pot să exprime mai mult decât 1.000 de cuvinte.

Cea pe care o priviți a făcut înconjurul lumii, apărând în numeroase publicații. Fotograful sud-african Kevin Carter a reușit să imortalizeze, în sudul Sudanului, imaginea care i-a adus premiul Pulizer. Fotografia surprinde un copil firav, extrem de slab, căzut la pământ din cauza foamei, a cărui moarte era așteptată și urmărită din apropiere de un vultur, așezat în spatele copilului.

Se presupune că imaginile îngrozitoare surprinse în Sudan l-au afectat foarte mult pe fotograful Kevin Carter, care, la scurt timp după câștigarea premiului, s-a sinucis. (mai mult…)

Soldatul sovietic in actiune

Berlin – 1945, imediat după capitularea Germaniei. Un soldat sovietic “confiscând” bicicleta unei trecătoare. Fotograful este necunoscut.
Imediat după capitulare, germanii au suportat consecinţele înfrângerii în moduri barbare. Conform unei dispoziţii a comandamentului aliat de ocupaţie, puteau face obiectul rechiziţionării legale maşinile de cusut, bicicletele, aparatele de radio, gramofoanele şi becurile de iluminat.
Femeia din imagine a scăpat ieftin. Alte sute de mii nu au avut acelaşi noroc la întâlnirea unui soldat sovietic, american sau francez. Aceasta este o parte a istoriei celui de-Al Doilea Război Mondial aproape deloc tratată de istoricii oficiali.
Citeste mai departe: Soldatul sovietic in actiune pe anonimus.ro

”Fata afgana” si copilul roman

Cineva făcea o comparaţie interesantă între cele două fotografii de mai sus, «Fata afgană» şi o altă imagine, care ar pute purta numele «Copilul român».  Prima se recomandă ca fiind cea mai cunoscută fotografie din lume, emoţionând milioane de oameni. A doua este aproape necunoscută măcar şi în România, ţara de provenienţă.

Citeste mai departe: ”Fata afgana” si copilul roman pe anonimus.ro

Criza, cea mai profitabilă!

Guvernul Cetatenii BancileEfectele perverse ale funcţionării sistemul capitalist sunt mai degrabă o regulă decât excepţii, aşa cum ar sugera folosirea acestei expresii de către economişti, astfel încât va trebui să acceptăm că însăşi acest sistem economic are încorporat acest atribut al perversităţii.
Pe câteva dintre paradoxurile perverse ale capitalismului românii le-au experimentat pe viu: în general, sistemele economice care au nevoie de cele mai mari trasformări şi muncă de construcţie sunt aceleaşi cu cele care au cele mai mari rate ale şomajului. Aşadar, când ar trebui să muncească cel mai mulţi, o majoritate, de cele mai multe ori imensă, este pusă pe liber. Asta şi din cauza unei alte perversităţi a acestor macanisme ale sistemului capitalist: industriile cele mai neprofitabile, cu cele mai mari nevoi de investiţii şi cea mai redusă productivitate, ”beneficiază” de cele mai mari rate ale dobânzilor din partea sistemului bancar. De aici şi nevoia de investitori străini, dintre cei mai strategici.

Deviza acestor mecanisme ale capitalismului liber pare a fi: tot ce-i mai rău pentru cei aflaţi în cele mai grele situaţii!

Dar nimic nu egalează perversitatea funcţionării sistemului capitalist în timpul crizelor.
Statistici uimitoare arată că cota de profit a atins un record în această perioadă în Statele Unite, de exemplu. Cota din veniturile realizate la nivel naţional care reprezintă profiturile, şi nu salarii, este acum de 25%. Este cea mai mare din 1950, 1951 încoace. De fapt, dacă dăm la o parte impozitele pe profit, este cea mai mare din anii treizeci încoace.

Ceea ce trebuie ştiut şi înţeles este că tocmai şomajul şi stagnarea economică au fost cele care au ajutat la creşterea cotei de profit. (mai mult…)

Free Website Translator

CALENDAR

Noiembrie 2017
L M M M V S D
« Aug    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Arhiva

Cele mai bune articole

Introdu adresa ta de email aici:

Alătură-te altor 41 de urmăritori

Categorii

Reflecții

Revizionism

Articole din categoria "Revizionism"

Vizitatori

Avertisment

Preluarea parţială sau în întregime a textelor de pe această pagină fără acordul autorului sau menţionarea sursei este interzisă! Invoc Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
Rezistența Creștină

'Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii' (Efes. 6:14)

The Ugly Truth

Intelligent 'anti-Semitism' for thinking Gentiles

Unim, salvăm toată România!

CHEVRON GO HOME! FRACK OFF!

flamura verde

Fără credintă si Biserică, omul rămîne un simplu animal rational si muritor

Despre demnitate

Povestea unor oameni (aproape) necunoscuți

Proiect Romania

Punem la punct viitorul atunci cand nu ne ocupam de prezent.

Deconspirarea masoneriei

Adevarul despre francmasonerie, societati secrete, noua ordine mondiala, conspiratii, manipulare, iudeo-masonerie, reptilieni. Contine informatii noi, zeci de carti, filme documentare, linkuri utile despre masoneria romana mason, masonerie

Carlakia's Blog

ISTORIE,SPIRITUALITATE,MISTERE

%d blogeri au apreciat asta: